De multe ori am spus că anumite cărți te aleg, că poți fi omul potrivit la momentul potrivit și să ai și norocul ca titlul care urmează să îți schimbe viața să fie acolo. Cu multe dintre cărțile pe care acum le am în bibliotecă la loc de cinste s-a întâmplat asta, dar povestea de astăzi este una deosebită. Nu cartea a ajuns prima la mine, ci pictura.
Atunci când ne-am mutat în noua casă, am primit tot felul de cadouri pe care le-am expus prin toate ungherele noului nostru cuib. Dar există un cadou pe care îl vezi de cum intri pe ușă, unul pe care nimeni nu îl poate rata și pe care mulți dintre cunoscuții noștri l-au admirat de multe ori: un canvas cu celebra pictură a lui Gustav Klimt, Sărutul. Acesta este motivul pentru care am vrut să citesc cartea, pentru că în fiecare zi tabloul mă uimește, uneori derutează și farmecă cu nuanțele de galben și iubirea care reiese din fiecare tușă de culoare.
Cartea lui Elizabeth Hickey este o poezie în adevăratul sens al cuvântului. Trebuie să știi încă de la început că vorbim despre o operă de ficțiune, deci nu te aștepta la o replică a realității pentru că nu asta vei găsi în paginile cărții. Opera, vorbește despre muza lui Klimt, despre persoana care l-a făcut să picteze tabloul și despre cea care l-a împins de fiecare dată pe artist să meargă mai departe, să își depășească condiția și să devină un mare nume pe scena artistică. De asemenea, atașamentul dintre cei doi nu trebuie văzut neapărat ca ducând spre o iubire pasională, ci mai degrabă spre o prietenie strânsă, spre o camaderie ce nu poate fi ruptă sub niciun chip.
Mă simțeam însingurată printre lucrurile mele.
Un lucru care mi-a plăcut la roman este faptul că unele capitole preiau titlurile unor picturi celebre ale lui Klimt. Astfel, Sărutul pictat ne duce puțin mai aproape de opera artistului, de cine a fost el în realitate. Având în vedere că este o operă fictivă, este interesant modul în care autoarea nu îl exclude pe pictor, ci încearcă să ne prezinte (măcar prin câteva picturi) omul din spatele personajului.
Capitolele sunt scurte și cartea se citește relativ repede, asta dacă nu te oprești mereu să cauți (lucru pe care eu îl fac de fiecare dată când lecturez o operă) tot felul de informații despre personaj, despre viața sa reală, mai ales că aici vorbim despre o personalitate care a călcat pe același pământ pe care astăzi călcăm noi. Recomand cartea celor care vor să citească ceva ușor, este o lectură perfectă de final de vară. Un singur lucru poate să aducă confuzie și anume trecerea bruscă de la o perspectivă obiectivă, la una subiectivă. Dar pentru un cititor experimentat, această schimbare a capitolelor nu ar trebui să ridice probleme.
Cartea o puteți găsi la Libris.