Sunt cărți despre care îți dai seama destul de repede dacă îți plac. Și sunt cărți care rămân cu tine puțin câte puțin, fără să știi exact când s-a întâmplat asta. Pentru mine, „Unt” de Asako Yuzuki a fost mai degrabă a doua categorie.
Am început cartea atrasă, evident, și de titlu. „Unt” sună simplu, dar este un titlu care spune surprinzător de multe despre povestea de aici. Pentru că mâncarea ocupă un loc important în roman, iar felul în care este descrisă te face să citești cu poftă. Povestea o are în centru pe Rika, o jurnalistă care începe să cerceteze cazul lui Kajii, o femeie condamnată pentru uciderea unor bărbați. Ceea ce pornește ca o investigație jurnalistică ajunge să fie, treptat, și o călătorie personală pentru Rika. Și aici mi s-a părut că romanul devine mult mai interesant decât pare la prima vedere.
Pentru că „Unt” nu este, de fapt, doar despre mâncare. Este despre plăcere, despre vinovăție, despre corp, despre singurătate și despre toate lucrurile pe care ni le refuzăm pentru că am învățat că „nu se face”, „nu e sănătos”, „nu arată bine” sau „ce vor spune ceilalți?”.
Mi-a plăcut în mod special felul în care cartea vorbește despre relația femeilor cu mâncarea și cu propriul corp. Există atât de multe reguli, uneori absurde, despre cum ar trebui să arate o femeie, cât ar trebui să mănânce, ce are voie să își dorească și cât de mult poate să se bucure de lucrurile care îi plac. Iar Yuzuki pune toate aceste lucruri sub lupă fără să ofere neapărat răspunsuri simple.
Mi s-a părut foarte interesantă și relația dintre Rika și Kajii. Nu este genul de relație pe care să o înțelegi imediat și tocmai de aceea m-a făcut să mă gândesc destul de mult la ea. Kajii este un personaj greu de încadrat și, în același timp, imposibil de ignorat.
Recunosc că am avut și momente în care mi s-a părut că romanul se mișcă prea încet. Sunt multe descrieri, multe discuții și foarte multă mâncare. Dacă aș fi așteptat un thriller în adevăratul sens al cuvântului, probabil aș fi fost dezamăgită. Dar, odată ce am acceptat ritmul cărții, am început să o privesc altfel.
Cred că cel mai mult mi-a plăcut ideea de a-ți permite să te bucuri. Să mănânci ceva pentru că îți place, nu pentru că este „corect”. Să ai dorințe. Să nu îți construiești întreaga viață în jurul a ceea ce se așteaptă de la tine.
Și poate că asta este partea care mi-a rămas cel mai mult după ce am terminat cartea: faptul că plăcerea nu ar trebui să fie întotdeauna urmată de vinovăție.
„Unt” este o carte senzorială, uneori ciudată, uneori incomodă, dar care mi-a dat destul de multe lucruri la care să mă gândesc. Nu este o carte pentru care aș spune că trebuie să te grăbești să afli „ce se întâmplă”, ci una pe care merită să o lași să se desfășoare în ritmul ei.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul Libris.
