Între vis și realitate
Încă din momentul în care intri în local te întâmpină un miros de zahăr și fructe pe care nu ai cum să-l uiți prea repede. Mie cofetăria mi-a adus aminte de bucătăria mamei din duminicile în care cocea prăjituri. Locul, situat central, a fost tranzitat de zeci de persoane pe
Există câteva restaurante în București pe care le preferăm. Fie că e vorba despre ambient, de mâncarea după care visăm sau de amintiri pe care le-am creat acolo. Sunt locuri în care revenim iar și iar și locuri care au păstrat câte o bucățică din noi. Și sunt locuri pe
Spun povești. Le caut. Le visez noaptea. Fac scenarii într-o zi, câte filme de Crăciun rulează pe un singur post în luna decembrie. Respir cuvinte. Râd cu gura până la urechi metafore. Plâng rânduri întregi de vorbe. Iubesc în figuri de stil. Mint cu vocale deschise. Când doare, doare hiperbolizat.
Se spune că odată cu vârsta ajungi mult mai înțelept. De asemenea, atunci când eram copii, părinții ne spuneau că atunci când vom fi adulți vom putea face orice ne dorim, că vom avea libertatea de a alege și că greșelile pe care le vom săvârși ne vor aparține în
Întotdeauna petrec timp pentru a explica modul în care o carte m-a găsit sau cum am găsit-o eu pe ea, dar nu și astăzi. Am iubit universul creat de George R.R. Martin încă din ziua în care a apărut primul episod din GoT (și asta a fost acum mult timp…).
Sunt o persoană haosată. Dar în haosul meu există întotdeauna o organizare, nu pot să zic că bine gândită, dar care pentru mine are o logică. Dacă te uiți din exterior, există posibilitatea să nu înțelegi cu adevărat ce se întâmplă, dar pot promite că odată ce ajungi să cunoști
Noi, oamenii, avem multe de spus. Paranteze peste paranteze, acolade și linii de pauză și tot nu e de ajuns. Frica cea mai mare? Să mai fie lucruri de zis. Pentru că mereu sunt. Și de fiecare dată, ca după o mini amnezie, toate cuvintele se revarsă în cascadă mult
