Între vis și realitate
– Oamenii mari nu se sperie niciodată. Nu acționează din impuls. Nu visează la cai verzi pe pereți. Oamenii mari nu au slăbiciuni. Mai precis, au orice în afară de slăbiciuni. Nu le explică niciodată copiilor ce se întâmplă. Ei n-ar înțelege. – Și dacă se întâmplă ceva? – Nu
Luna trecută povesteam aici despre primul volum al seriei Animale fantastice. De atunci, am reușit să pun mână și pe cel de-al doilea volum al seriei, Animale fantastice – Crimele lui Grindelwald, volum de care am rămas plăcut surprinsă. Acțiunea este reluată exact de unde a fost lăsată în primul
Terminam liceul cu o oră mai devreme. Era joi. Orașul era înghețat. Copacii aveau țurțuri pe ramuri. Aveam aceeași melodie în căști. Nimic nu putea să fie rău. Iarnă fără griji. Teme, frică de nimic, zâmbete pe care nimic nu ar fi putut să le sperie. Aveam 15. Nu conta
Te naști ca să mori. Între timp muncești mult, iubești puțin, te lupți dând din coate în stânga și în dreapta. Uneori râzi cu gura până la urechi, alteori plângi ca și cum nu ar mai exista ziua de mâine. Uneori e prea mult, iar alteori e mult prea puțin
Închidem uși. Clădim ziduri înalte. Cioplim porți din piatră. Și tot sunt oameni care le trec, care le sar, care le sparg. Oameni care distrug bariere, care au cheia și nu înțeleg că o ușă încuiată de trei ori este un semn de a te întoarce din drum, nu de
Nu mai scriu. Dar gândesc în demență texte! Uneori mă trezesc noaptea și încep să repet cuvinte în minte. Ca și când așa nu o să le uit până dimineață. Ca și când dacă le șoptesc suficient de rar cineva o să le audă, ca o poezie pe care dacă
Animale fantastice și unde le poți găsi este cartea aceea pe care toți împătimiții lui Rowling o așteptau, continuarea care părea să nu mai vină și care, totuși, a apărut, într-un final! Nu cred că există om care să nu fi auzit măcar o dată de Harry Potter. Și sunt