Între vis și realitate
E vineri seara. Afară plouă. Ai terminat munca. Din bucătărie miroase a ceva delicios. Te așezi pe canapea. Sună interfonul și prietenii voștri au ajuns. După câteva zeci de minute stabiliți să vă uitați la un film. Și… PAUZĂ. Cam ăsta este programul nostru în fiecare weekend acum câțiva ani.
Orice om ajunge într-un moment al vieții să nu mai poată citi, să aibă un blocaj. Prin asta am trecut eu în ultimele câteva săptămâni. Deschideam 3-4 cărți concomintent, dar nu reușteam să duc niciuna la capăt așa că stiva de pe noptieră creștea și creștea. Am decis că e
Într-un minut ești în fața blocului, împărțiți bomboane și aveți cele mai urâte tunsori din lume, iar în secunda următoare iei metroul spre muncă și nu înțelegi: CÂND? CUM? UNDE? Când a trecut timpul și ai ajuns în adidașii omului muncitor care trebuie să aibă grijă de propria familie? Care
Poveștile sunt cele care ne țin tineri, care ne amintesc de copilărie, de momentele acelea în care singura grijă la finalul zilei era „oare mâine la ce oră o să mă văd cu prietenii?”. Pentru mine poveștile au fost o parte importantă a ceea ce am devenit, a omului care
Aș minți dacă aș spune că nu mi-a fost dor de plimbatul prin restaurante. Pe lângă călătorii, serile la terasă în compania unor mâncăruri delicioare mi-au lipsit cel mai mult. În ultimul timp ne-am baricadat în casă și am muncit non stop, uneori nu ne dădeam seama cum a trecut
Am spus de multe ori că unele cărți ajung să te aleagă ele pe tine. De-a lungul timpului am avut o relația ciudată cu Stephen King. Cărțile lui mă speriau în liceu, dar odată cu vârsta am ajuns să apreciez modul în care erau realizate, scriitura lui absolut impecabilă, personajele
Nu am cum altfel să încep povestea de azi fără a spune în câteva cuvinte prin ce NEBUNIE de perioadă am trecut în ultimele 2 luni. Puțin context: am schimbat numele de familie, am alergat în toate direcțiile după acte și am reușit să ne cumpărăm locul nostru. Toate astea
