Fahrenheit 451 sau cartea pe care am amânat-o aproximativ 10 ani. Auzisem de ea în generală în perioada în care începusem să descopăr că sunt o împătimită a cititului. Voiam atât de mult să pun mâna pe ea, dar niciodată nu îi venea rândul. Ani mai târziu, în liceu, am încercat să o caut la bibliotecă, dar în zadar. În timpul facultății dădeam mereu de ea, dar prioritățile erau altele. Și uite-mă astăzi, după atâta timp, scriindu-i recenzia!
Fahrenheit 451 – temperatura la care hârtia din care sunt făcute cărțile ia foc și se mistuie…
Dacă începi să citești cartea fără a avea vreo idee despre poveste sau personaje, află că încă din prima pagină vei fi întâmpinat de explicația titlului. Romanul debutează cu o explicație, ca și când cititorul nu trebuie să mai descopere nimic, el trebuie doar să fie atent la cursul acțiunii, la personaje și la o societate în care este plasată povestea.
Guy Montag este pompier și slujba lui îl obligă ca în fiecare zi să ardă cărți. Orice foaie scrisă a unui autor interzis trebuie să ajungă cenușă, iar mai apoi să dispară pentru totdeauna. Deși mai există câțiva „lunatici” care povestesc despre o perioadă în care pompierii erau cei care stingeau focul, nimeni nu îi bagă în seamă. Ray Bradbury creează o societate în care lectura și dorința de a evolua din punct de vedere cultural sunt interzise.
E o muncă frumoasă. Luni o arzi pe Millay, miercuri îl arzi pe Whitman, vineri pe Faulkner; prefă-i în cenușă, apoi arde cenușa; asta-i deviza noastră. (16)
Focul este cel care l-a ținut în viață pe Guy până acum și tot el este cel care îl face să își pună zeci de întrebări. Ajuns într-un moment de cotitură, personajul încearcă să înțeleagă de ce sunt cărțile interzise, de ce nu îi face nicio plăcere să le ardă și, mai ales, de ce proprietarii ajung să moară pentru a păzi o adunătură de foi.
Adevărata frumusețe a focului constă în puterea lui de a distruge răspunderile și consecințele. Dacă o problemă devine prea complicată, o pui pe foc și gata! (129)
Consider că da, a trebuit să aștept toți acești ani înainte de a citi cartea pentru că acum am înțeles-o cel mai bine. Deși ea poate fi citită la orice vârstă, consider că doar un cititor avansat, unul care a trecut prin literaturi diverse, poate înțelege de zeci de ori mai bine referințele critice care apar în acest volum.
Dacă mă întrebi pe mine cartea prezintă, dintr-un anumit punct de vedere, o realitate a zilelor noastre. Cărțile nu mai prezintă un interes atât de mare cum o făceau acum ceva ani. Autori extrem de buni ajung să fie uitați de marea majoritate. Fahrenheit 451 prezintă, din punctul meu de vedere, o societate distopică, o societate care poate fi ușor comparată cu cea a lui Orwell din 1984.
-Fiecare om trebuie să lase ceva după moartea lui, obișnuia să spună bunicul meu. Lasă un copil, sau o carte, sau un tablou, sau o casă, sau un zid, sau o pereche de pantofi croiți de mâna lui, sau o grădină semănată cu plante. Un lucru pe care mâna lui și-a lăsat într-un fel sau altul pecetea și la care sufletul lui se poate întoarce după moarte, astfel încât, atunci când oamenii se uită la copacul sau la floarea cu pricina, el e prezent. (173)
Recomand această pasionaților de lectură, celor care vor să pună mâna pe o adevărată comoară. Romanul este împărțit în trei capitole și se citește extrem de repede. În plus, citind această carte de Literatură Universală îți poți creiona și o viitoare bibliografie având în vedere toți autorii care apar citați în paginile cărții.
