Dacă aș lua-o de la capăt aș scrie mai mult. Aș spune totul, aș lăsa visele și temerile și m-aș arunca direct în gura lupului. Dar de data asta aș face-o conștient. Aș ști că inocența ți-o pierzi din cauza oamenilor, că niște ochi de copil pot vedea suficiente în doar câțiva ani de viață.
Dacă aș lua-o de la capăt n-aș mai fi victimă. Aș devora. N-aș mai înghiți cuvinte, n-aș mai pierde nopțile cu capul în pernă. Aș înregistra iarăși proze, aș dansa în fața oglinzii dorindu-mi să ajung cândva cea mai mare cântăreață! Aș merge mereu cu capul sus, nu mi-ar mai fi teamă, nu m-aș mai înfricoșa de penibil. L-aș îmbrățișa ca pe un dar divin.
Dacă aș lua-o de la capăt mi-aș tatua fiecare por mult mai devreme. Mi-aș lăsa toate dorințele de fată cuminte undeva pe un pervaz în apartamentul 7 și aș trece peste critici și păreri.
Dacă aș lua-o de la capăt la 15 m-aș îmbrățișa. La 16 mi-aș vărsa toate sentimentele într-o melodie și apoi mi-aș da două palme pentru a mă trezi la realitate. La 17 aș sta într-un colț și aș plânge lângă mine. 18 m-ar găsi tot în fum.
Dacă aș lua-o de la capăt m-aș întoarce în momentul X, ăla care m-a făcut să fiu cine sunt acum și mi-aș spune doar atât:
„Mâță, zâmbește, nu mai ești mică!”
