Proză

Despre rutină

Te naști ca să mori. Între timp muncești mult, iubești puțin, te lupți dând din coate în stânga și în dreapta. Uneori râzi cu gura până la urechi, alteori plângi ca și cum nu ar mai exista ziua de mâine. Uneori e prea mult, iar alteori e mult prea puțin pentru tot ce îți dorești tu.

Uneori curg lacrimi. Alteori seci de tot. Te naști ca să alergi, să nu mai știi de capul tău, să o iei puțin razna, să te dezintegrezi, să mori într-un final.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.