Despre torturi și torturi

Andreea Mihăilă  > Publicitate >  Despre torturi și torturi
0 Comments

Sunt multe povești care nu ajung aici. Având în vedere că timpul meu e mai mult decât limitat, de cele mai multe ori ajung să nu scriu, oricât de mult mi-ar plăcea să fac asta. Mai în glumă, mai în serios, unii dintre copiii mei spun că mai mult corectez, decât să compun. Alte povești nu ajung aici, deoarece nu e locul potrivit sau poate doar pentru că prefer să le păstrez pentru mine.

Anul trecut mi-am schimbat numele. Asta a fost una dintre acele istorisiri care au fost spuse doar între oamenii apropiați, între prieteni și familie nu pentru că ar fi ceva de ascuns, dar pentru că ar fi atât de multe de spus, încât nu am știut niciodată de unde să încep și unde să termin. Poate ar fi trebuit să vorbesc despre cum e să faci o nuntă în mijlocul unei pandemii, despre cum lista de invitați s-a tot schimbat până cu două zile înainte de eveniment, despre cum nu am crezut că voi găsi rochia potrivită sau despre cum am găsit oamenii perfecți pentru poze&video dintr-o greșeală.

Dar nu, m-am gândit că ar trebui să încep cu ceva mai simplu, cu alergătura după tort, candy bar și mărturii. Prietenii ne-au spus că alegerea tortului e cea mai frumoasă și cea mai simplă. Spoiler: nu a fost ! De ce? Foarte simplu, jumătatea mea mai bună nu mai mânca zahăr în acea perioadă, iar eu urăsc să iau alegeri. Să dau comandă de torturi a fost unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am făcut pentru că rămăsesem cu două arome în minte și nu voiam să iau decizia greșită. Până la urmă am scos-o la capăt, dar recunosc că în timpul nunții eram copleșită de ideea că e posibil ca alegerea mea să fi fost una extraordinar de proastă.

Candy barul a fost ușor de rezolvat, deoarece știam de la început ce dulciuri vrem și că tematica va fi cea a călătoriilor, dar nu la fel de simplă a fost alegerea mărturiilor care au fost făcute cu 5 zile înainte de nuntă.

Da, cinci, pentru că a fost o întreagă dezbatere de felul: facem, nu facem? Cutiuțe cu bomboane? Prăjituri speciale? Plante? Până la urmă decizia a venit natural, iar biscuiții cu biciclete (ar fi trebui să fi fost acolo ca să poți să îi vizualizezi) au fost elementul meu preferat de pe mese.

Sunt multe lucruri de povestit. Organizarea nunții noastre nu a fost ca în povești, nu a fost o panică generală, dar ultimele săptămâni, ultimele pregătiri mai exact, sunt demne de un film de comedie bun.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.