Încă una și visul frumos se termină. La ce mă refer? Lumile din septembrie este penultima carte scrisă de Zafon pe care o citesc. Încă una și cu siguranță va trebui să mă apuc să învăț spaniolă pentru a putea continua să citesc operele autorului meu preferat.
L-am descoperit pe Zafon în anul 2 de facultate și de atunci nu a existat o carte scrisă de el care să nu îmi placă. Deși Luminile din septembrie este un volum scris la începuturile carierei sale, ea nu este cu nimic mai prejos de seria Cimitirul cărților uitate. Volumul se potrivește, așa cum spune și autorul în primele pagini, atât celor mici, cât și adulților. Celor mici le va arăta că poveștile pot apărea de niciune, în timp ce adulții își vor aminti să mai viseze, să mai copilărească încă puțin.
Încep să cred că numai eu, un biet fraier, sunt cel care mai trăiește încă din amintirea fiecăruia dintre acele zile ale anului lui 1937, când mai erai încă aici, lângă mine… (9)
Povestea o are în centru pe Irene, o tânără pariziancă care se mută cu familia din orașul luminilor după moartea tatălui. Din noua lor casă mare pare și mai frumoasă, iar păpușarul care le-a dat o nouă viață pare un bătrânel plin de mistere. Și așa și este. Luminile din septembrie este o carte despre aventura unor copii în necunoscut, despre primii fiori ai dragostei și despre lucruri ascunse.
Întreabă-mă de ce mi-a plăcut cartea și nu mă voi mai opri din vorbit. Stilul lui Zafon este greu de egalat. Fiind o carte Fantasy va ajunge foarte ușor la public. În plus, autorul are un mod al lui de a gândi poveștile: niciodată nu ai o imagine de ansamblu până în ultimul moment. Este ca și cum te-ar lăsa pe tine să creezi povestea, el doar ghidează începutul ei. Îți poți imagina orice vrei tu: că jucăriile păpușarului sunt niște creaturi monstruase în ochii copiilor sau că, dimpotrivă, imaginația este cea care le joacă feste.
Marea face lucruri din astea; aduce totul înapoi după un timp, mai ales amintirile. (9)
De ce ar trebui să citești acest volum? Pentru că s-ar putea să te regăstești în poveste tinerei Irene. E posibil ca Luminile din septembrie să fi fost importante și pentru tine într-un anumit moment al vieții tale, dar poate ai uitat. Ba chiar mai mult, pentru că undeva în inima ta stă ascuns un Ismael.
Din noaptea aceea am știu că, într-o bună zi, nu conta când, avea să vină timpul nostru. Că într-un loc îndepărtat, luminile din septembrie se vor aprinde pentru noi și că, atunci, nu vor mai fi umbre în calea noastră. De data asta va fi pentru totdeauna. (240-241)
