Andreea mică ar fi făcut orice ca să devină mare. Pentru că le vedea pe fetele cu păr lung care se plimbau cu prietenele lor seara după ora ei de culcare și voia să fie ca ele. Andreea mică ar fi făcut orice ca să se joace când devenea mare. Iar Andreea cea de azi se joacă mai mult decât și-ar fi imaginat vreodată. Se joacă zilnic de-a școala, doar că notele sunt reale, copiii nu sunt păpuși care stau jos unde îi pui tu, iar zilele sunt uneori ușoare, iar alteori grele.
Andreea mică avea atâta energie în ea încât ar fi alergat maratoane. De fapt, alerga atât de mult încât nimeni nu înțelegea cum de nu voia niciodată să doarmă. Andreea de azi aleargă după metrou, de altfel se plânge de oboseală constant și le amintește tuturor zilnic că ar putea să doarmă câteva zile fără oprire.
Andreea mică se temea de multe și considera că orașul ei mic e o metropolă din care nu poți ieși, un labirint, iar cartierul ei cu prietenii cu care împărțea înghețata vara pe borduri sunt întregul univers. Andreea mare și-a lărgit harta, a început să vadă atât de mult din lume încât a devenit avidă după a pleca, o gâdilă tălpile când stă prea mult în același loc și îi apar steluțe în ochi atunci când mai planifică o călătorie. Cât despre prietenii de înghețată, acum sunt alții, puțini au mai rămas de atunci. Dar aceia își amintesc împreună cu ea când orașul acela a devenit prea mic, muzica prea puțină și nevoia de aer se simțea prin toți porii. Iar cei care s-au alăturat pe drum, sunt aici lângă ea. Deși unii au dispărut și au lăsat goluri – ei au învățat-o pe Andreea mică să crească.
Andreea mică e tot aici. E în zâmbete tâmpe și în glume proaste, în muzica dată la maxim în căști, în cărțile în care evadează în continuare, și chiar și în zilele în care spune că îi este somn. Este în bucurii mici, în ciocolata fără zahăr și în brioșe cu banane, în îmbrățișări lungi date când are nevoie, deși nu o știe, în mesaje care apar de nicăieri și care o fac să zâmbească. În toate lucrurile pe care credea că le va avea la 31 și în cele pe care le are cu adevărat.
Pentru Andreea mică, Andreea mare nu are decât îmbrățișări, mângâieri și cuvinte de “ai făcut bine totul, ai făcut tot ce ai putut, ai făcut mai mult decât se aștepta cineva”. Pentru că Andreea mare o păstrează pe cea mică cu ea, merg mână în mână pentru că a fi mare încă nu e suficient de distractiv pentru a lăsa bucățica aia de copil să dispară cu totul.
