Suprainterpretare?
S-a pierdut undeva între povești frumos scrise și așezate alfabetic pe rafturi. Între cuvinte și vise. Între analiză de text și critică fără valoare. Între culori pastel și cel mai negru negru pe care l-a văzut. Îi tot spuneau să analizeze și a tot analizat până nu a mai rămas nimic. Până și amărâtul ăla de film cu 23 începea să aibă sens. A supraintepretat și, deși vedea foarte clar realitatea, stătea tot în balonul protector. Tot în cărți și povești. De parcă toate relele lumii nu ar fi rămas și ele acolo prinse.
