Ziua in care la celalalt capat al iubirii nu a mai fost nimeni este o carte peste care am dat întâmplător. Se întâmplă, uneori, să văd titluri care mă atrag sau coperte de la care nu-mi mai pot lua ochii. Atunci fac o poză și aștept să vină momentul perfect pentru a mă aventura în lumea respectivei cărți. Așa s-a întâmplat și de data asta. Cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc a apărut de nicăieri, mi-a furat privirea și mai apoi sufletul. Ioana a scris-o, fără să își dea seama, pentru mine și pentru toți aceia care au învățat prin suferință ce înseamnă să iubești cu adevărat.
Povestea este relativ simplă, ea – îndrăgostită de lucruri simple, el – fotograf fără cuvinte. S-au iubit cum numai cei care au iubit cu adevărat știu. A fost fulgerător, dintr-o dată, fără ascunzișuri, fără vorbe, cu frici peste care au trecut împreună. Apoi, într-o zi care părea ca oricare alta, o ceartă – ca toate celelalte – s-a sfârșit într-un mod cutremurător pentru ea. Nu a înțeles. Anii au trecut. Viața a fost blândă, dar amintirile nu. El a apărut și a dat iarăși totul peste cap, așa cum numai el putea să o facă.
Savura durerea ca pe un semn ascuțit că e încă în viață. (5)
Cartea Ioanei arată că literatura română are autori de valoare și astăzi, arată că iubirea, dacă este adevărată, doare, că oamenii suferă chiar dacă viața lor pare decupată dintr-o revistă de familie. Autoarea reușește să surprindă printr-un stil ușor, printr-o poveste care poate fi a oricui, printr-un personaj pe care l-am simțit cel puțin o dată în viață ca fiind noi.
7 e numărul meu noroc. TREBUIE să fie ceva serios. (49)
Dacă mi-a plăcut cartea? Martore stau sutele de rânduri subliniate, zecile de semne făcute sub cuvinte cheie și orele pe care le-am petrecut absorbită de poveste. Am simțit Ziua in care la celalalt capat al iubirii nu a mai fost nimeni ca fiind una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în 2017.
Sufletul ei fusese schilodit pe veci de iubirea pentru un bărbat care nu știa sau nu voia să vorbească. Sau poate pur și simplu nu o iubise. Poate toată iubirea lor incredibilă de dragoste fusese doar o fantezie a ei, născută dintr-o dorință acută de a trăi cu adevărat, măcar pentru câteva luni. Orice ar fi fost, acum se sfârșise pentru totdeauna. (97)
Recomand cartea acelora care iubesc frumosul, acelora care au nevoie de un semn și acelora care au fost urmăriți, măcar o dată în viață, de șapte…
