Dragonul de gheață este cartea pe care am descoperit-o din pură întâmplare. Și așa cum se întâmplă de obicei, când găsești ceva scris de un autor care te interesează, ei bine, încerci să pui mână cât mai repede pe acel volum. Cam asta s-a întâmplat și cu această carte de copii care m-a fermecat încă din prima clipă când am văzut coperta.
Te anunț de la început că această carte nu are nicio legătură cu seria Cântec de gheață și foc. George R. R. Martin creează o lume cu dragoni și copii speciali, dar nu se folosește de poveștile pe care deja o lume întreagă le îndrăgește. În lumea Adarei dragonii care scuipă foc sunt niște animale obișnuite. Nu același lucru se poate spune și despre cei de gheață. Aceștia sunt foarte rari, mulți oameni nici nu cred în ei deoarece nu i-au văzut niciodată. Dar o veche legendă spune că iarna vine odată cu acești dragoni, iar Adara – copila iernii- nu se îndoiește de acest lucru. O fetiță ce provine dintr-o familie simplă, cu o poveste de viață tragică, care nu are sentimente și căreia îi e greu să se atașeze de alți oameni, ajunge să întâlnească dragonul.
Cartea poate fi privită din două perspective: ca o carte obișnuită de literatură fantasy sau ca o poveste adevărată în care elemente reale au fost nuanțate tocmai pentru a îi face pe cei ce o citesc să-și pună întrebări despre lumea din jurul lor. Dacă mă întrebi pe mine, Dragonul de Gheață este o carte despre imaginație și inocență, despre a crede în tine și despre etapele prin care copilul trece pentru a se maturiza. Este o carte cu dragoni pe care o înțelegi cu adevărat la sfârșit, când creaturile se întorc una împotriva celeilalte.
Recomand această carte atât copiilor, câît și adulților care încă mai cred în magie. Dragonul de gheață este o carte despre oameni speciali, despre copii care cred în visurile lor și despre maturizare.
