De câteva zile circulă pe Facebook un fel de joc în care trebuie să spui 30 de lucruri despre tine. Mie asta mi-a amintit de momentul în care în blogosferă se trimiteau tag-uri lucru care m-a făcut puțin melancolică. Așa că m-am decis să scriu și eu aici o listă cu 30 de lucruri random despre mine pe care nu toată lumea le știe.
- Am fost un copil complexat. Mereu cea mai înaltă din clasă, mereu cu părul scurt, mereu cu ochelari, le-am avut pe toate! Am trecut foarte greu peste complexe și peste cuvintele oamenilor. Dar am învățat că oamenii vor regreta anumite lucruri pe care le-au spus așa că acum privesc ca o lecție de viață toate momentele alea urâte. Până la urmă Rățușca cea urâtă este o poveste cu final fericit, nu?
- Am început să scriu în generală și prima compunere „aplaudată” de tata a fost despre cățelul meu de la țară. Tata era cu matematica, mama cu româna așa că atunci mi-am dat seama că dacă lui i-a plăcut e posibil chiar să fi scris ceva drăguț. Chiar și acum el e unul dintre criticii mei preferați, de fiecare dată când scriu ceva îmi spune păreri sincere care m-au ajutat să evoluez.
- Nu-mi place să întârzii, așa că întotdeauna ajung cu o oră mai devreme decât ar trebui. Asta este destul de enervat și pentru mine, dar și pentru cei pe care îi aștept.
- Am făcut o obsesie pentru cifra șapte. Ironia e că toată nebunia asta a început acum fix șapte ani. În toți anii ăștia, șapte a însemnat fericire, extaz, groază, haos, durere, totul. Totul are legătură cu șapte și de câțiva ani m-am obișnuit așa că să văd șaptele peste tot a devenit rutină.
- Sunt foarte apropiată de părinții mei, deși am avut un moment în care nu ne înțelegeam absolut deloc. Mama mi-a devenit cea mai bună prietenă și confidentă, deși atunci când eram mică țipam încontinuu și îi spuneam să mă lase să mă lovesc singură de greutăți. Așa a făcut, deși nu i-a plăcut să mă vadă plângând în brațele ei. M-am lovit cu capul de sus și i-am mulțumit întotdeauna pentru că m-a lăsat să experimentez totul pe propria piele.
- Iubesc marea, dar nu știu să înot.
- Am purtat ochelari de la șase ani. Dar abia în anul doi de facultate am început să îi port în fiecare zi. Întotdeauna am considerat că pot să văd și fără ei, dar de trei ani ei au devenit o parte din mine. Acum nu îmi pot închipui viața fără ei și fără o lume cu contur.
- Am fost cea mai timidă persoană pe care o cunosc, mi-a fost frică de penibil plus că uram să vorbesc în public. Lucrurile s-au schimbat doar pentru că am vrut eu să fac asta. M-am pus întotdeauna în situații dificile tocmai pentru a îmi demonstra mie că nu am nimic de pierdut. Penibilul nu este penibil decât dacă te temi de el, altfel tot ce nu te omoară te face mai puternic.
- De fiecare dată când am trecut printr-o perioadă grea mi-am „vărsat” frustrările pe păr așa că am fost tunsă bob super scurt vreo 3-4 ori până acum.
- Nu am deloc talent la poezie. Dacă iubesc să scriu proză, asta nu înseamnă că și poezia este punctul meu forte. Nu am nicio idee cum să creez o poezie așa că îi las pe alții să o facă în locul meu.
- M-am vopsit pentru prima dată la 21 de ani și asta pentru că întotdeauna am avut o pasiune pentru părul deschis la culoare. Și nu mă opresc aici.
- Fiecare proză pe care am scris-o vreodată în viața asta a avut un sâmbure de adevăr în ea, iar eu sunt singura persoană care poate să diferențieze ficțiunea de adevăr.
- Am un manuscris terminat pe care sper ca într-o zi să-l public pentru că de când mă știu îmi doresc să am în bibliotecă o carte cu numele meu pe ea.
- Ador să călătoresc. M-am infectat cu virusul ăsta acum vreo 4 ani și de atunci nu există vacanță în care să nu vreau să plec pe undeva.
15. Aș mânca încontinuu toate prostiile. Da, sunt unul dintre oamenii ăia care se bucură de un metabolism minunat, deeeși asta a început să se schimbe puțin câte puțin odată cu vârsta.
16. Am descoperit rujul în ultimul an de liceu, până atunci aveam impresia că un machiaj fără ruj arată minunat. Mulțumesc divinității că m-a adus pe drumul cel bun și că astăzi nu pot să supraviețuiesc fără culoare pe buze!
17. Îmi plac agendele la nebunie, dar am un scris groaznic așa că niciodată nu scriu pe ele pentru că mi se pare că le stric.
18. Sunt o fire super vulcanică și așa am fost întotdeauna. Când mă enervez vorbesc aiurea și îmi dau seama de asta doar după ce faptul e deja consumat. Încerc să lucrez la asta, dar în ultimul timp nu prea mi-a ieșit.
19. Îi apăr pe cei din jurul meu cu orice preț. Dacă o persoană apropiată e rănită se dezlănțuie Iadul.
20. Sunt disperată după cărți și citit, deși până în clasa a 6-a nu am suportat să citesc și singura carte care îmi plăcea până în acel moment era Robinson Crusoe. În a 6-a mama mi-a pus în brațe Elevul Dima dintr-a saptea și atunci a fost activat virusul.
21. Am rănit oameni fără să vreau pentru că nu vedeam exact ceea ce era în fața mea și am fost rănită de toți oamenii apropiați care au însemnat ceva pentru mine. Prieteniile „pe viață” s-au terminat abrupt, fără prea multe întrebări și răspunsuri și de multe ori mi-aș dori ca unii oameni, deși mi-au făcut rău, să se întoarcă pentru conversații interminabile și filme văzute împreună.
22. Nu pot să scriu când sunt fericită. Ca să pot să scriu o proză trebuie să găsesc o melodie care să vibreze cu mine și care să doară puțin.
23. Am rămas prietenă cu colegul meu de grădiniță care mi-a făcut liceul mai suportabil.
24. Vorbesc fluent sarcasmul și ironia. Am avut grijă să am mereu în jurul meu oameni care să mă înțeleagă și să fie pe aceeași undă conversațională ca și mine.
25. Am permis de la 19 ani și de atunci nu am condus decât de vreo 4-5 ori în jurul blocului.
26. Sunt super împiedicată. Cad și din pantofi sport. Singura dată când am picat de pe tocuri eram în mijlocul Bucureștiului și am călcat aiurea și m-am dus toată pe asfalt. Bunica mea era disperată când eram mică pentru că nu puteam sta pe două picioare și mereu îmi spunea că o să am numai vânătăi când o să cresc. Ceea ce nu s-a întâmplat!
27. Merg pe role de pe la 6 ani și pe bicicletă de un an și cu ambele am reușit să cad de zeci de ori până am învățat să merg cu adevărat.
28. Îmi place să gătesc, dar nu suport să spăl vase. Tocmai de asta în primul an de facultate aveam în casă un regulament de spălat vase și de făcut curățenie.
29. Nu mi-am dorit niciodată să devin profesoară. Și ghici cine își dă titularizarea în vară? După ce au apărut Eva și Sofia (verișoarele mele minunate) în viața mea mi-am dat seama cât de mult iubesc copiii și încă de atunci eu îi educ pe ei, iar ei mă fac să retrăiesc momentele alea frumoase ale copilăriei.
30. Mi-am obligat mama să îmi lase camera neatinsă, să nu schimbe nimic atunci când am plecat la București. Camera mea a rămas blocată la 19 ani și de fiecare dată când merg acolo e ca și cum m-aș întoarce în mica mea fortăreață, în locul unde mă simt cel mai în siguranță. Acolo știu toate ascunzișurile, toate locurile unde am păstrat amintiri din liceu, acolo sunt eu.
Nu am știut niciodată să îmi fac o descriere amănunțită, dar astea sunt cele 30 de lucruri despre mine pe care nu le știe oricine.
