Se spune că odată cu vârsta ajungi mult mai înțelept. De asemenea, atunci când eram copii, părinții ne spuneau că atunci când vom fi adulți vom putea face orice ne dorim, că vom avea libertatea de a alege și că greșelile pe care le vom săvârși ne vor aparține în totalitate. În ceea ce privește motivul pentru care zahărul a dispărut din viața mea, pot spune doar că nu a fost alegerea mea!
În casa mea zahărul a fost ceva obișnuit. Dulciurile au existat mereu, ba chiar, atunci când stăteam în Buzău, aveam un dulap întreg de unde mă puteam servi cu toate bomboanele pe care le voiam. De asemenea, mama gătea în fiecare weekend câte un desert care îți lăsa gura apă.
Când m-am mutat la București am răsuflat ușurată gândindu-mă nu doar că pot alege orice dulciuri, oricând vreau, ci și pentru că opțiunile erau de zeci de ori mai multe. Bine, nu vreau să înțeleagă nimeni că aș fi consumat kilograme întregi de produse cu zahăr constat sau că aș fi ajuns vreodată să mă îmbolnăvesc și să am nevoie de produse naturiste pentru diabet, așa cum se întâmpla cu alte persoane. Dar dulciurile au fost prezente mereu. Cel puțin până acum un an și jumătate.
Jumătatea mea mai bună, persoana care a lucrat câțiva ani buni într-o companie pe segmentul dulciurilor, a spus într-o zi: stop! Având în vedere că vorbim despre o persoană care mânca o ciocolată întreagă după masa de seară, nici eu și nici cunoscuții noștri nu l-am crezut. Ba chiar, decizia lui a devenit de fiecare dată când ne întâlneam, motiv de amuzament. Dar decizia pe care a luat-o nu s-a schimbat de atunci. Ba chiar, totul a fost dus la un alt nivel: acum citesc toate etichetele produselor care intră în casă și, deși e extraordinar de greu să găsești alimente fără zahăr, recunosc că din multe puncte de vedere calitatea vieții noastre s-a îmbunătățit.
Un exemplu bun a fost ziua lui de anul trecut, când am degustat cu toții un desert atât de ,,natural” încât ni se părea că e făcut doar din ciocolată neagră și nimic altceva! Lui i-a plăcut mult, dar anul acesta am decis să pun piciorul în prag și să avem un tort ,,normal”, care să bucure pe toată lumea (nu, nici măcar nu a gustat).
Nu sunt ipocrită: eu nu am renunțat de tot, poate că voința mea nu e atât de puternică, dar din când în când mai apare niște ciocolată în viața mea, însă Andreea din copilărie ar fi uimită să vadă că a dispărut dulapul cu dulciuri…
