Între vis și realitate
Zilele trecute, înainte de încheierea anului școlar, eu și colega mea am fost rugate să organizăm un moment secret pentru întreaga școală: două diriginte, 35 de copii și 6 zile. Am zâmbit amândouă și după cinci secunde de liniște, a venit furtuna. Au alergat idei în toate direcțiile, copiii erau obosiți, dar nu au spus …
N-aș schimba data în care m-am născut. În ziua aia de decembrie era un ger năprasnic și o zăpadă atât de mare încât acoperea și cea mai înaltă bordură. Era una dintre zilele alea pe care le urăsc acum, în care aș face orice numai să stau la căldurică și să ma uit pe geam. …
Se spune că odată cu vârsta ajungi mult mai înțelept. De asemenea, atunci când eram copii, părinții ne spuneau că atunci când vom fi adulți vom putea face orice ne dorim, că vom avea libertatea de a alege și că greșelile pe care le vom săvârși ne vor aparține în totalitate. În ceea ce privește …
Sunt o persoană haosată. Dar în haosul meu există întotdeauna o organizare, nu pot să zic că bine gândită, dar care pentru mine are o logică. Dacă te uiți din exterior, există posibilitatea să nu înțelegi cu adevărat ce se întâmplă, dar pot promite că odată ce ajungi să cunoști tipul meu de organizare, o …
Aveam cam 10 ani și nu înțelegeam de ce mama era atât de înnebunită după toți copiii cu care ne întâlneam. Nu înțelegeam de ce se juca atât de ușor cu orice copil, de ce se punea la mintea lui, de ce, de ce, de ce… Apoi aveam vreo 12-13 și în fața blocului eram …
La 19 ani m-am mutat în București. Am lăsat în spate doi părinți extrem de protectori, ora 10 de intrat în casă și toate plușurile adunate până în acel moment. Țin minte că am închis ușa camerei și mi s-a făcut frică. Pentru că noua mea locuință urma să nu aibă pozele lor pe preți, …
Au trecut 10 ani de atunci și înafară de-un nume, o pasiune și câțiva oameni, n-a mai rămas nimic.