Nu am cum altfel să încep povestea de azi fără a spune în câteva cuvinte prin ce NEBUNIE de perioadă am trecut în ultimele 2 luni. Puțin context: am schimbat numele de familie, am alergat în toate direcțiile după acte și am reușit să ne cumpărăm locul nostru. Toate astea în 2 luni. Toate astea cu puțin timp înainte de a împlini 8 ani împreună. Și toate astea au dus la un mare HAOS. Pe cât de frumos este totul acum, când scriu de pe balcon și viața pare simplă, acum vreo 2 săptămâni nu părea așa.
După toată nebunia prin care am trecut am decis că avem nevoie de o mică pauză. Venea Paștele și am deciz că vrem să ieșim undeva doar noi doi fără să ne gândim la toate hârtiile din lume și fără să răspundem la telefon. Așa am ajuns la Cocoșu’ Roșu, un restaurant recomendat de unul dintre prietenii noștri apropiați.
Localul este poziționat foarte aproape de stația de metrou Păcii. Și chiar dacă inițial am crezut că este foarte departe de noi, nu a fost chiar așa. Unul dintre lucrurile pe care noi le căutăm când ieșim în oraș este liniștea. Și Cocoșu” Roșu dispune de multă liniște chiar dacă este aproape de o străduță pe care din când în când mai circulă mașini. Atmosfera este aceea a unui local tradițional, aceia dintre voi care ați copilărit la țară o să recunoașteți la tot pasul unele obiectele meșteșugărești pe care bunicii voștri le utilizau în muncile câmpului.
Despre mâncare? Spuneam că noi am fost cu puțin înainte de Paște și recunosc că escapada asta ne-a introdus în atmosfera sărbătorii. Aperitivele au fost formate din tot felul de bunătăți rămânești dintre care mi-au rămas în minte icrele făcute chiar acolo, salata de vinete și brânzeturile. Un lucru pe care l-am aflat în timp ce chelnerul ne lua comanda este că toate produsele pe care le comandăm sunt naturale și provin din ferma proprie a restaurantului aflată la doar 20 km de București. Ce ni s-a părut și mai interesant este că dacă ajungi la fermă, pe lângă că poți vedea toate animăluțele (mare atracție pentru copii), poți servi o masă chiar acolo, la sursă cum s-ar spune.
Ca feluri principale eu am ales un piept de pui pe grătar (cel mai bun pui pe care l-am mâncat vreodată!!!), iar Andrei a vrut să continue ideea de sărbătoare și a încercat pastrama de oaie pe grătar care a fost mai mult decât delicioasă. Ambele porții de mâncare au fost acompaniate de câte o salată de murături asta pentru că porțiile de mâncare sunt destul de mari și sățioase așa că nu trebuie să te îngrijorezi ca în alte locuri că nu o să fie suficient.
Servirea a fost impecabilă, chelnerul nostru ne-a răspuns la toate întrebările legate de alimente, mai ales că acesta e unul dintre puținele restaurante pe care le-am vizitat care să își producă propriile alimente. Noi o să revenim cu siguranță și data viitoare am vrea să ajungem direct la sursă asta pentru că am auzit că există niște ponei extrem de drăguți la fermă pe care eu una vreau neapărat să îi văd!
