copilul închis în turn a obosit să tot caute căi de evadare. îi e somn și e palid. e singur de prea mult timp și toți rechinii din apă s-au săturat să îl tot aștepte.
copilul închis în turn a uitat să mai viseze, l-au părăsit toate și toți. înainte era speriat de necunoscut, acum se teme doar de încăperea circulară care pare să-l înghită și în care nu a cerut niciodată să fie închis.
copilul crescut în turn o să dispară și în urma lui o să rămână un mare nimic.
copilul închis în turn ar vrea să scape, să se rătăcească pe mare în timpul unei furtuni, să vadă munți și câmpii, să guste căpșuni și doruri, să plângă de iubire, nu de singurătate.
copilul închis în turn urlă mereu la tine, te-ar lovi dacă ai fi mai aproape, nu mai cere îndurare, a început chiar să nu se mai teamă de rechinii ăia mari care-i erau paznici. dar tu nu vezi. îi tot trimiți pături și cărți și-l ții la căldurică, dar el s-a săturat.
copilul din turn trebuia să fie aliatul tău, umanitatea ta, partenerul de joacă, spijinul din umbră, dar tu l-ai ferecat crezând că îl protejezi.
cred că ai cam uitat că nu el e cel care se teme.
