Toți cei din familia mea au ucis pe cineva, sau cartea aia cu omul de zăpadă cum o cunosc toți cei cărora le-am povestit despre ea, spune povestea unei familii disfuncționale peste care pare că ghinionul s-a abătut și nu o să mai dispară vreodată. Autorul nu minte, avem în față o familie în ai cărei membrii au ajuns într-un moment al vieții să ucidă. Dorind vărsarea de sânge sau fiind pur și simplu un accident, familia este recunoscută peste tot pe unde merge, deoarece numele a devenit unul de temut. Dar moartea nu vine mereu așa cum ne așteptăm, în condiții sângeroase, nu ucizi întotdeauna pe cineva, ci victima poți fi chiar tu fără să îți dai seama.
Povestea familiei Cunningham începe când tatăl naratorului este împușcat mortal în mijlocul unui jaf de un polițist. Copiii simt lipsa tatălui pe care încep să îl vadă ca fiind cel care i-a împovărat până peste cap cu toate lucrurile pe care le făcuse înainte de moarte. Perioada adolescenței e grea, dar e și mai grea în momentul în care trăiești în umbra unui criminal. Naratorul povestește toate aceste lucruri făcând o incursiune în viața tuturor membrilor familiei și ajungând la momentul în care totul a luat-o razna: când și-a ajutat fratele să îngroape un cadavru! Deși ne-am aștepta să urmărim povestea unui personaj care suferă în tăcere din cauza acestei întâmplări, naratorul schimbă jocul și își denunță fratele la poliție. Adevărata poveste începe când acesta iese din închisoare, familia se întâlnește într-o stațiune montană pentru a sărbători și un cadavru este descoperit în apropiere.
Avem în față o poveste polițistă bine scrisă, cu un narator vorbăreț care ni se adresează constant. Mi-a plăcut extrem de mult faptul că încă de la începutul poveștii ne spune care sunt clișeele care se regăsesc în aceste cărți de obicei și pe care el le va evita. Dar va reuși oare? De asemenea, ne anunță de la început care sunt paginile unde vor fi crime și ne dă constant informații pe care ar trebui să le punem cap la cap și care ne-ar ajuta să descoperit ce se întâmplă, dar depinde de cititor dacă e suficient de atent să le găsească.
Benjamin Stevenson scrie un roman ușor, o poveste simplă care se citește foarte ușor și care stârnește amuzamentul de multe ori. Pe la jumătate cărții există un capitol care pe mine m-a lăsat cu gura căscată, dar pentru a spune prea multe îți zic doar atât: fii atent la capitolul cu banca!
Cartea poate fi comandată de la Libris.
