Sunt unele cărți la care ajung datorită copiilor. Acum câțiva ani obișnuiam să fac anual un proiect cu elevii mei, care îmi prezentau câte o carte în fața clasei. Pe majoritatea le știam, dar ,,majoritatea” nu înseamnă ,,toate”. Am aflat de cartea Tatianei Tibuleac întâmplător de la două fetițe de a noua care îmi povesteau atunci că au rămas impresionate de poveste și de ,,citatele despre ochi”. Chiar dacă m-a intrigat povestea, am ținut titlul ascuns undeva în cotloanele memoriei și abia acum mi-am luat inima în dinți să încerc să dezleg misterul unei priviri.
Romanul de debut al scriitoarei spune povestea unei familii disfuncționale: o mamă care nu pare niciodată acolo pentru copilul ei, un tată ca a fugit mâncând cu ochii de o familie pe care o ura și un băiat care abia așteaptă să fugă și el. Dar nu o face și din cauza aceasta este revoltat și decide să își urască mama mai mult ca niciodată.
Tatiana Tibuleac spune o poveste similară celei din ,,De veghe în lanul de secară”. Întâlnim în ,,Vara în care mama a avut ochii verzi” un adolescent care nu înțelege lumea din jurul său și pe care lumea nu-l înțelege din prisma familiei din care provine. Ne sunt prezentate dorințele și aspirațiile lui, dragostea pe care o păstrează secretă, femeia care ajunge să îi fie mai mult decât amică, dar care dispare brusc. De fapt, suntem puși față în față cu un destin tragic, cu un băiat singur, care probabil calcă pe urmele mamei sale.
Nu a fost cartea mea preferată, dar acele ,,citate despre ochi” despre care vorbeau elevele mele m-au cucerit și pe mine. Dacă eliminăm aspectele care țin de acțiune, rămânem cu un jurnal al unei dureri profunde, un jurnal al unui om care vrea să scape de toți și toate, dar când rămâne singur ar da orice pentru a putea schimba destinul.
Recomand cartea celor care vor să citească o carte diferită a unui autor român, o care care lasă urme adânci, o carte a unei generații neînțelese.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul Libris.
