Regulile au rămas aceleași: pentru 12 luni, vom povesti aici despre cărțile pe care le citim în cadrul micului nostru club de lectură – Page Turners. Fiecare alege o carte care are legătură cu tema și trebuie să o citească până la finalul lunii. Nu contează că mai citim n cărți în paralel, ci să o terminăm obligatoriu pe aceea.
Pentru luna februarie am avut de ales câte o carte clasică din bibliotecă. Rezultatul? Doi scriitori francezi și unul neamț care s-au citit mai mult sau mai puțin ușor încă de la începutul lunii.
Andreea
Începusem Roșu și negru în 2022, dar după aproximativ 150 de pagini o abandonasem așa că acest challenge a fost momentul potrivit pentru a mă reapuca de opera lui Stendhal. Romanul, împărțit în două cărți, spune povestea lui Julian Sorel, un băiat ce provine dintr-o familie simplă care ajunge să slujească în casa unei personalități a vremii. Deși poartă multe măști, protagonistul reușește să ajungă la inimile tuturor celor cu care intră în contact și să îi facă pe aceștia să ,,joace după cum cântă el”.
Recunosc că pe mine m-a mult m-a prins primul volum, cel în care am descoperit povestea, primii pași ai lui Julian în lume. Cel de-al doilea nu a reușit să mă impresioneze la fel de mult. Finalul a fost bun, dar consider că multe din întâmplări puteau fi eliminate fără a le simți lipsa.
Stendhal spune că ,,Cine îşi doreşte scopul, îşi doreşte şi mijloacele.”, punând accent pe faptul că oricât de mult am vrea să fim de partea protagonistului, atâta timp cât a făcut orice pentru a își îndeplini scopul, nimeni nu ar trebui să empatizeze cu el. Personajul este impulsiv, reacționează și apoi gândește, este gata să calce pe cadavre pentru a ieși la liman și sentimentele lui se schimbă constant, chiar dacă acest lucru afectează mai ales femeile din viața sa.
Ruxandra
Amânată de prea mult timp, a venit si vremea „Doamnei Bovary” a lui Flaubert, de la care am avut mari așteptări. Romanul urmărește viața provincială a Emmei, soția unui medic mediocru, care pictează pentru sine o imagine idealizată a cuplului și a relațiilor de iubire.
Am parcurs cartea într-o singură zi, iar în mintea mea a rămas doar un singur lucru : „biata Emma Bovary”. Ea nu scapă niciodată de tirania dorințelor ei, nu evită niciodată angoasa provocată de îngâmfările ei romantice, nu pretinde niciodată uitarea. La final, am simțit că am citit cea mai chinuitor de lungă sinucidere literară.
Locul ei în canonul literar este asigurat; nu poate fi eclipsată de o altă eroină tragică. Nu am avut motive să îmi placă Emma Bovary și totuși, am urmărit cum s-a transformat într-o umbră a ceea ce era în începutul romanului. Cum poate o femeie lacomă, îngustă la minte, plictisită de viața ei, să mă fascineze în timp ce mă enervează atât de tare? Pentru asta încă nu am un răspuns clar, dar știu sigur că romanul acesta merită citit de oricine.
Raluca
Opera Nimic nou pe frontul de vest reliefează povestea lui Paul Baumer, un tânăr de aproape douăzeci de ani care este nevoit să plece pe front, alături de alți camarazi de aceeși vârstă. Inițial, acesta este impulsionat de profesori, dar și de familie, inoculându-i-se ideea că ceea ce face este în beneficiul țării și că trebuie să își apere patria. Niciunul dintre aceștia nu știe cu adevărat ce presupune un război și preferă să îmbrățișeze o poveste idilică și fascinantă asupra eroismului, așa cum este prezentată de soldații care reușesc să se întoarcă de pe front. Nimic mai greșit, deoarece Paul observă încă de la început cum totul este învăluit în minciună.
Continuarea o puteți citi aici, pe blogul Ralucăi.
Dacă vrei să iei și tu parte la jocul nostru pentru luna martie trebuie să pregătești o carte scrisă de o femeie.
