În ultimii 3 ani am vizitat Italia în lung și-n lat. Dacă am rămas total îndrăgostită de orașele aglomerate precum Napoli, de arhitectura Romei, de orașele de pe Costiera Amalfitană, de Truli și Matera, anul acesta a fost puțin diferit. În articolul de astăzi o să îți povestesc despre Vasto, orășelul de pe malul apei unde mi-am petrecut primele zile de toamnă călduroase de anul acesta.
Vasto este un orășel situat pe malul mării Adriatice în sudul provinciei Abruzzo. Deși inițial alesesem un alt loc pentru călătoria noastră, vremea capricioasă din Italia de la începutul lunii septembrie ne-a făcut să ne schimbăm puțin planurile. Și prin puțin vreau să spun că am stat o zi întreagă să alegem locul perfect. Voiam plajă, dar ne temeam că vremea nu ne va lăsa să intrăm în apă. Voiam un orășel cu o arhitectură interesantă. Voiam munte. Voiam hotel pe malul apei. Și le-am avut cam pe toate, muntele a lipsit, dar nu i-a simțit nimeni absența.
În continuare cele mai frumoase plaje pentru mine sunt cele de pe Costiera Amalfitană, dar plajele din Vasto au ceva al lor care te face să intrii într-o stare totală de liniște. De la apartament făceam aproximativ 2 minute până la plajă, așa că am avut ocazia să mă bucur de băi și bronz în fiecare zi. Un mare plus al acestui loc este faptul că, fiind începutul lunii septembrie, plajele erau aproape goale. Înafară de câțiva orășeni care preferau să stea sub umbrelă, plajele erau părăsite. Apa extrem de caldă, soarele și faptul că plaja era aproape de o pădure m-au ajutat să îmi încărc bateriile cu adevărat.
Un alt plus al acestui orășel (și al Italiei în general) este faptul că aveam o pistă de biciclete de cam 5 kilometri care mergea pe lângă plajă și prin pădurice. Dacă mă urmărești pe facebook sau instagram ai aflat deja că mi-a luat 2 zile să învăț să merg pe bicicletă. Două zile și vreo 10 vânătăi și julituri. Dar după ce am învățat, a fost extrem de greu să mă mai dai jos de pe bicicletă. Am pedalat kilometri întregi, am picat de cel puțin zece ori, am învățat ceva nou și m-am întors în țară cu o dorință nebună de a găsi un loc unde să pot să pedalez (un loc cât mai pustiu, nu de altceva, dar nu-mi doresc să existe victime).
Vasto a fost exact locul de care aveam nevoie. Excursia a fost despre relaxare, despre un orășel aglomerat și despre o pizza excelentă. „Când o să fiu mare” vreau să mă reîntorc în Vasto, să stau cazată în același loc și să mă bucur în fiecare dimineață de plaja goală și mirosul proaspăt de pădure.
Pentru mai multe poze din vacanță intră pe contul meu de Instagram.
