Cosmarul de la inceputul visului

Proză

Era atâta iubire în sufletul ei încât uneori se ciupea de încheietura stângă pentru că i se părea că visează. De fapt, era visul de la începutul coșmarului. Era atâta dor, atâta sânge care-i clocotea în vene, atâtea lacrimi ascunse în spatele unor ochi care nu trădau niciun sentiment. Era doar o iluzie așa că de fiecare dată când se uita în oglindă nu se mai vedea pe sine. Era o mască pe care nu o mai putea da jos. Zâmbetul tâmp i se lipise de față și îi crăpa buzele.

Era atâta iubire pentru el, o dorință atât de mare de a se cuibări în brațele lui, dar mințea în continuare în sinea ei că totul era bine.

Devenise o actriță a coșmarurilor, îi făcea să o iubească, dar pentru ea era doar unul, acela pe care nu ar fi putut niciodată să îl aibă decât în vis.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *