Liniștea omoară. Distruge spiritul de la prima notă care se aude din ce în ce mai departe. Liniștea îl sperie și pe cel mai curajos dintre noi.
Astăzi liniștea înseamnă o melodie bună pe fundal, un zumzet de serial care se strecoară spre timpan din telefon când îți usuci părul, vocea celei mai bune prietene când ai de mers câteva minute pe jos. Atunci? Aveam 14 ani și căștile deveniseră un instrument atât de necesar vieții mele încât cea mai mare tragedie de până atunci a fost când mp3ul nu voia să funcționeze cu perechea de căști din dotare.
Liniștea sperie, distruge omul pe interior și totuși, odată cu înaintarea în vârstă, o căutăm. Dar zumzetul trebuie să se audă în continuare.
