Supereroul nu are voie.
– Oamenii mari nu se sperie niciodată. Nu acționează din impuls. Nu visează la cai verzi pe pereți. Oamenii mari nu au slăbiciuni. Mai precis, au orice în afară de slăbiciuni. Nu le explică niciodată copiilor ce se întâmplă. Ei n-ar înțelege.
– Și dacă se întâmplă ceva?
– Nu are ce să se întâmple.
– Și totuși? Dacă se întâmplă?
– Ei au răspunsuri pentru orice. Oamenii mari știu întotdeauna ce să facă. Sunt supereroi.
– Și dacă în ziua în care se întâmplă ceva ei au costumele la spălat? Dacă în ziua aia e kryptonită peste tot și e greu să se ridice? Și dacă, și dacă…
Ce nu înțelegeau copiii din discuție era că viața reală nu e o placă de Monopoly și oamenii mari nu au un regulament. Dacă l-ar fi avut, l-ar fi aruncat de dinainte să deschidă jocul. Pentru că uneori oamenii mari nu știu și pentru că supereroul are nevoie de o pauză.
