Cărți

Recenzie: Fata din lift – Bogdan Iancu

Deși nu știam nimic la început despre Fata din lift ceva m-a atras la cartea asta. Poate coperta, poate faptul că era vorba despre prozopoezie sau poate faptul că uneori îmi place să încerc ceva nou. De autor nu mai auzisem, de cărți cu lifturi nici atât, dar în dorința mea nebună de a încerca să citesc ceva care să mă deconecteze de la cărțile greoaie din sesiune, am dat peste o bucățică de fericire pe care orice om care cau liniștea ar trebui să o încerce.

motto: iubirea era sentimentul acela pitic/ îl ghiceam
după fiecare „mai stai un pic!” (29)

O carte scurtă care îți arată că în viață nimic nu este complicat decât dacă vrei tu să fie. O carte despre ea, Tina, care poate fi orice/oricine vrei tu să fie. Poate prima iubire, cea căreia nu i-ai spus niciodată ce simți cu adevărat, poate frica de necunoscut sau poate o concretizare a vieții de adult. Pentru cei 10 băieți de la bloc Tina era idealul, cel mai frumos lucru care li se putea întâmpla. Pentru ea încercau să evolueze, pentru ea își scriau sentimentele, unii pe hârtii transformate în avioane, iar alții pe pereții liftului.

dragostea e atunci când suferi-ca-proasta,
când îți pare rău,
când începe un blues la un chef și-ți dau lacrimile
și lui îi transpiră palmele,
ar vrea să știe tot despre tine. (48)

Cartea este una de literatură română ce o să te facă să vezi cu alți ochi autorii de pe meleagurile noastre. Dacă până acum nu ai citit scriitori români decât obligat de școală, o să descoperi în Bogdan Iancu un autor cu adevărat impresionant, o altă față a ceea ce știai până acum despre literatura noastră. În plus, prozopoezia este un tip de scriere care se citește foarte ușor și are la bază atenția pentru detalii.

dragostea-i și atunci când vă despărțiți
și el „nu-ți dă papucii”
doar că „tu meriți ceva mai bun”, te sărută pe frunte,
apoi tu nu-l mai lași să-ți șteargă lacrimile. (51-52)

Fata din lift este o carte care se citește foarte repede și la care poți să revii ori de câte ori vrei să încerci ceva mai altfel. Cartea se citește de fiecare dată altfel, de fiecare dată îți dă alte emoții și te face să înțelegi micul univers care se învârte în jurul Taniei altfel. Autorul scrie o literatură a urbanului, descrie viața dintr-un bloc oarecare (poate chiar al tău). Prozopoezia este acompaniată de ilustrațiile realizate de Mircea Pop care îi fac dreptate cu adevărat cărții.

dar cât poate să țină o toamnă?
o zi? o lună? o jumătate de an?
până la urmă tot ninge. (61)

 

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.