Palatul de la miazănoapte, ce mod mai bun de a termina anul? Cărțile lui Zafon au fost mai mereu prezente în ultimii câțiva ani, iar faptul că tocmai ce am terminat de citit ultima lui carte tradusă în română este un adevărat eveniment. Aș adăuga eveniment trist, dar oricând pot să mă apuc să recitesc celelalte volume, nu-i așa?
L-am descoperit pe Zafon și ale lui povești întunecate acum trei ani. Încă de atunci m-am gândit cu groază la momentul când voi termina ultima lui carte, iar momentul ăla a venit mai repede decât mă așteptam. Palatul de la miazănoapte s-a dovedit a fi, fără să vreau neapărat, un mod extrem de plăcut de a încheia anul recenziilor pe blog. Știam de la început că îmi va plăcea povestea, dar după primele pagini îmi cam pierdusem avântul. Norocul meu este că până acum nicio darte de-a lui nu m-a dezamăgit, așa că am continuat să citesc.
Volumul este printre primele scrise de autor, în momentul în care Cimitirul Cărților Uitate – o mare capodopera, dacă mă întrebi pe mine – nu văzuse lumina zilei. Povestea are un plot care te prinde încă de la început, o mulțime de personaje și câteva twisturi foarte interesante. Adevărul este că dacă ai citit celelalte două cărți dins erie, ai cam învățat mecanismul scrierii acestor cărți. Rețeta e simplă, dar pe mine nu m-a deranjat. Citescc cărțile lui Zafon mai mult pentru poveste, nu mă interesează că uneori există similitudini între cărți.
Aventura începe în momentul în care doi gemeni sunt aduși în casa bunicii după ce părinții lor au fost uciși. Cei doi sunt despărțiți la naștere și ajung la 16 ani fără să își cunoască cu adevărat povestea vieții. Dar imediat ce aceștia ajung la 16 ani trecut se întoarce și ei trebuie să îi facă față. Să înțeleagă cine sunt și care este de fapt motivul morții părinților lor.
Povestea te prinde, personajele, deși sunt multe, sunt foarte bine conturate, iar personajul negativ îți dă fiori pe șira spinării. Atunci când citești cartea aceasta așteaptă-te la multă fantezie, la o realitate aparte care îl caracterizează pe Zafon. Literatura contemporană merită citită, iar autorul, din punctul meu de vedere, ar trebui studiat în școli. Sunt sigură că elevii ar fi foarte încântați de poveștile lui.
Recomand Palatul de la miazănoapte tuturor pasionaților de povești fantastice. Cartea poate fi citită și înțeleasă atât de cei mari, cât și de cei mici.
