Fă-mi radiografia. O să găsești acolo toate bucățile rupte de oameni și ascunse prin cotloane întunecate. O să găsești zile cu înghețată și crize isterice de râs. Ploi de vară. Iubiri trecătoare și priviri aruncate pe furiș.
Fă-mi radiografia într-o zi și o să-mi găsești toate punctele slabe: prieteniile care n-au rezistat, oamenii care m-au văzut plângând și pe cei care m-au readus la realitate când lumea mea se prăbușea. Tot acolo o să găsești copiii din fața blocului, leagănele, ziua aia toridă de la șapte ani când mă dădeam în tobogan și totul era simplu.
Dacă tai bucăți din mine găsești telefoane târzii și momentele în care am rămas fără suflu din cauza râsului. Găsești zile din liceu, școala unde m-am îndrăgostit pentru prima oară, visele pe care le aveam la 15 și un copil de 7 ani care a cunoscut pierderea mult prea devreme.
Unora le e frică de medicii ăia care te bombardează cu vești proaste. Există multe tipuri de doctori. Dar mie îmi e frică doar de cei care ar putea să citească în sânge și să mă doară. De cei care ar putea să ia o picătură din mine și să știe tot. Și de aceia care ar putea să facă o radiografie a tot ceea ce am fost vreodată în viață și să se uite la mine pe un panou luminat din spate.
Ți-ai văzut vreodată inima într-o radiografie? Eu aveam vreo 17 ani și știam mai bine decât toți medicii de acolo de ce doare.
