mihaila.andreea.nicoleta@gmail.com

Pe unii oameni nu-i învață nimeni să zboare

0 Comments

Își construia cuști din oameni. Ca și cum ea nu ar fi existat atunci când nu aparținea cuiva. Și de fiecare dată avea grijă să întărească gratiile, să pună șerpi veninoși la încuietori, să arunce cheile cât mai departe. Pentru fata cu ochi verzi și păr spălăcit oamenii erau pârghii


Furtunile sunt ca oamenii, doar că dor ca Iadul.

0 Comments

Partea cea mai proastă la a te învăța minte este că nu o faci nici după ce toate corăbiile ți s-au înecat și tu ai pierdut până și ultima barcă de salvare. Plutești ceva timp în derivă agățându-te de o amintire proastă, apoi dai de prima fâșie de pământ pe


Destin tatuat pe vene despre călătoria fără o destinație anume

0 Comments

Călătoresc de când mă știu. Spre oameni, spre locuri, spre mine. Nu m-am oprit niciodată din a  căuta ceva ce nici măcar eu nu am știut ce este. Am călătorit pentru a uita, pentru a găsi, pentru a iubi. Călătoria era din rebeliune, din dorința mea nebună de a crește, din


Bariere din copilarie care au ramas interzise

0 Comments

Bariere au apărut încă din copilărie. Când eram mică obișnuiam să petrec ore întregi în parcul imens din spatele blocului. Alea erau orele în care mă simțeam liberă, doar eu cu mine și păsările care-mi îngânau cântece de leagăn. Cotrobăiam prin toate ungherele. Cunoșteam toate ascunzișurile, dar nu treceam niciodată


Tatuaje sub piele

0 Comments

Te simțeam în fiecare zi în care nu erai acolo. Era ca și cum nu dispăruseși niciodată. Era ca și cum aveam un înger păzitor care mă veghea încontinuu, numai că îngerul meu nu avea aripi și se pierdea în mulțime foarte greu. Am vrut atât de mult să fii


Camera ascunsa

2 Comments

Îl închisese între patru pereți și, din când în când, îl lăsa să mai vadă lumina zilei. Atunci când muzica vibra, pereții se zguduiau, iar el încerca să evadeze. Atunci când citea o carte care îi fura o lacrimă, podeaua începea să se surpe, iar el reușea să sape un


Cosmarul de la inceputul visului

0 Comments

Era atâta iubire în sufletul ei încât uneori se ciupea de încheietura stângă pentru că i se părea că visează. De fapt, era visul de la începutul coșmarului. Era atâta dor, atâta sânge care-i clocotea în vene, atâtea lacrimi ascunse în spatele unor ochi care nu trădau niciun sentiment. Era