Obișnuiam să spun că nu pot trăi fără oameni. Îmi intrase în minte o melodie de la Cargo care se derula iar și iar. Un ecou al unei idei urlate foarte aproape de urechea stângă. Și de cea dreaptă. De fapt, părea că stăteam într-o cameră albă fără de ieșire și ascultam același refren. Un …





