Nu un nou început, ci o continuare

Andreea Mihăilă  > Personale, Proză >  Nu un nou început, ci o continuare
0 Comments

Să o iei mai ușor. Să respiri de două ori înainte de a spune ceva. Să fie calm. Și să fie cum vrei tu. Să lași în urmă haosul și să ajungi la pace cu tine. Să lași noul să te cuprindă, să te îmbrățișeze și să-ți sărute obrajii. Să iei decizii mai ușor și fără gânduri de regret. Să nu dai mai mult decât poți să pierzi. Și poate uneori totul să fie doar pentru tine. Să ți se împlinească visul ăla mare de care ți-e mai frică decât orice altceva. Să faci pași mici și salturi uriașe. Să îți curgă muzică bună prin timpane. Să nu mai dai skip skip skip când te uiți la un film. Să nu mai lași frustrările să te însoțească la somn. Să dormi și să pierzi nopți. Să te bucure puținul, pentru că ai mult. Să nu mai spui că ți-e frică. Să dansezi oricând vrei să o faci. Să nu te mai oprești. Să te bucuri de ce urmează să vină și să nu te mai uiți înspre trecut. Să mulțumești cui a rămas. Să te temperezi. Să explodezi. Să fii așa cum poți, e suficient.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.