Între vis și realitate
Noi, oamenii, avem multe de spus. Paranteze peste paranteze, acolade și linii de pauză și tot nu e de ajuns. Frica cea mai mare? Să mai fie lucruri de zis. Pentru că mereu sunt. Și de fiecare dată, ca după o mini amnezie, toate cuvintele se revarsă în cascadă mult prea târziu. Frică? Să îți …
Suprainterpretare? S-a pierdut undeva între povești frumos scrise și așezate alfabetic pe rafturi. Între cuvinte și vise. Între analiză de text și critică fără valoare. Între culori pastel și cel mai negru negru pe care l-a văzut. Îi tot spuneau să analizeze și a tot analizat până nu a mai rămas nimic. Până și amărâtul …
Liniștea omoară. Distruge spiritul de la prima notă care se aude din ce în ce mai departe. Liniștea îl sperie și pe cel mai curajos dintre noi. Astăzi liniștea înseamnă o melodie bună pe fundal, un zumzet de serial care se strecoară spre timpan din telefon când îți usuci părul, vocea celei mai bune prietene …
E o fugă continuă către nimic. Și nimicul devine cu fiecare zi ce trece din ce în ce mai mare. Și e mult mai departe decât la început. Un fel de Mecca pe care l-am inventat. Sau l-au inventat alții. Un realism magic fără de sens pe care nu ar fi putut nici măcar Zafon …
copilul închis în turn a obosit să tot caute căi de evadare. îi e somn și e palid. e singur de prea mult timp și toți rechinii din apă s-au săturat să îl tot aștepte. copilul închis în turn a uitat să mai viseze, l-au părăsit toate și toți. înainte era speriat de necunoscut, acum …
Joc&joacă. Într-un minut ești în fața blocului, împărțiți bomboane și aveți cele mai urâte tunsori din lume, iar în secunda următoare iei metroul spre muncă și nu înțelegi: CÂND? CUM? UNDE? Când a trecut timpul și ai ajuns în adidașii omului muncitor care trebuie să aibă grijă de propria familie? Care și-a lăsat părinții nu …
E ca atunci când ajungi ultimul la propria petrecere și ție ți-a mai rămas doar o singură bucată. Cea mai mică, cea pe care nu a vrut-o nimeni. Și stai în fața ei: o savurezi până la ultima înghițitură, dar visezi la întreg. E ca și când ești singurul vinovat pentru că viața te-a întârziat, …